Pe ascuns fumează,
Ochii-i lăcrimează.
Fumul scos pe nări
E de supărări.
Plânge la fereastră
Din cauza noastră,
Mult c-o supărăm.
Însă noi uităm!
De ceva o-nţeapă
Zahăr pune-n apă.
Şi se pune-n pat
Cu trupu-ncordat.
Termină o ţigară
Şi alta într-o seară.
Nici gand nu s-astâmpără,
Ceva tare-o supără.
Tremură căci, toată,
E o mamă biată
Şi-n unele stări
Sânge-i dă pe nări.
Inima de-o lasă
De ea nu îi pasă,
Se consumă lent
C-un pachet de Kent.
Plânge uneori
De te iau fiori.
Îşi blestemă viaţa
Cât e dimineaţa!