Melancolie tomnatică
Începe cu o frunză… ieri vie, astăzi moartă
Şi zecile-i surate urmează aceeaşi soartă,
O palidă lumină străbate printre nori,
E un tablou de toamnă ce iar îmi dă fiori.
De prin copacii rari, au început să cadă
Ca nişte bărci tăcute, dar fără de lopeţi,
Şuvoi de frunze luate de vântul de-altădată,
Ascuns prin văi şi dealuri, gemând printre scaieţi.
Zilele scurte şi-au răsturnat clepsidra
Iar serile-s rănite şi fără de-amintiri,
Tomnatice miresme ne-nvăluie-n simţiri,
Când sufletul cel trist îmbrăţişează tinda.
De la fereastră aud… un murmur ca de ploaie,
Şi rece-i picătura ce mâna mi-o atinge,
S-aude un cântec vechi, ce vine de prin basme,
E sunetul de toamnă ce inima îmi frânge.
Dobrin Alina Camelia
Clasa a VI – a C
Abonați-vă la:
Postări (Atom)