Scriitori Bălșeni

Stii,esti un strop de roua

Stii,o picatura ce cade cand ploua.

Esti fragil,precum un copil

Desigur,esti irezistibil!

Stii,esti parte din rai

Esti dulce nota a cantecului de nai.

Profund,rascolitor…

Prin cate inimi ai fost  ratacitor?

Stii,de azi te declari al meu

Poezia este un element pe cât de frumos pentru unii, pe atât de străin pentru alţii. În rândul elevilor de liceu din există câţiva care obişnuiesc să-şi aşeze gândurile pe foi, modalitate prin care se descarcă de toate problemele cotidiene. De multe ori aceştia sunt priviţi ca pe nişte ciudaţi cu capu-n nori de către colegii care au cu totul alte preocupări, unele dintre ele diametral opuse. Fiecare instituţie de învăţământ are şi astfel de rarităţi care încă încearcă să se remarce într-un mod în care au făcut-o mulţi oameni de vază ai istoriei cu care acum ne mândrim. Cel mai dureros este că tratamentul din partea celor mulţi îi face pe majoritatea celor care scriu să renunţe la acest obicei. Un important factor în această problemă este că aproape nimic nu mai încurajează aceşti mici scriitori să continue scrisul şi după liceu. Perioada în care iubirea este cel mai important lucru din viaţa de licean şi este primită ca pe o adevărată furtună de sentimente frumoase. Muzele nu lipsesc niciodată la această vârstă şi este momentul în care tinerii au capacitatea de a-şi forma un stil propriu şi de apreciat. Fără un sprijin din partea celor mai bine instruiţi în domeniul literaturii, poeziile adolescentine riscă să rămână la stadiul de încercare. La Şcoala „Mihail Drumeş” condusă de prof. Tatiana Munteanu , poezia a fost întotdeauna apreciată şi încurajată. Până anul trecut, profesorul de Limba Română Constantin Cosma îi îndruma pe elevi să compună poezii. Acum, că acesta a ieşit la pensie, poezia a rămas un element încurajat doar de câteva cadre de ânvăţământ, unul fiind profesorul Mariana Iacob de la Liceul Teoretic de pe Olteţ. Dintre elevii care au terminat şcoala generală la şcoala Mihail Drumeş şi care au îndrăgit poezia mulţumită profesorului Cosma face parte şi Elena Lazăra, care compune poezii şi doreşte ca pe viitor să-şi scoată chiar un volum de versuri. Are 16 ani şi este în clasa a X-a la liceul Teoretic din Balş, secţia matematică-informatică bilingv. Am stat şi noi de vorbă cu ea pentru a afla câte ceva despre ce a determinat-o să compună poezii şi cum este privită de către colegi:
„Ceea ce m-a determinat să încerc să scriu prima mea poezie a fost coperta unei cărţi. Aveam vreo 12 ani când am văzut cartea „Alice în ţara minunilor” care avea pe copertă nişte versuri frumoase. Am scris şi eu după aceea o poezioară numită „Lăcrimioara”. După aceea am văzut că nu e chiar imposibil să scrii o poezie şi a început să-mi placă. Pot spune că d-l Cosma, fostul meu profesor de Limba Română mi-a dat aripi, iar actuala profesoară de la liceu, d-ra Mariana Iacob mă învaţă să zbor. Îmi place să scriu şi cele mai frecvente teme abordate sunt dragostea şi filosofia. Nu mă afectează în niciun fel acest lucru, deoarece la şcoală am numai note bune şi chiar mi-am mai făcut timp şi pentru participarea la olimpiada de Limba Română. Poetul meu preferat este Lucian Blaga, iar poezia preferată „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. În clasa a IX-a, colegii mă priveau ca pe o ciudată şi li se părea ieşit din comun când vedeau că hobby-ul meu era diferit de ale lor. Cu timpul s-au învăţat cu mine şi nu mă mai privesc cu aceiaşi ochi. Acest fapt se datorează şi profesorului de Psihologie Cornel Petrescu care îmi acordă câteva minute la sfârşitul fiecărei ore pentru a recita ultimele creaţii. Până acum am compus circa 70 de poezii dintre care majoritatea în vers alb. Mi s-au părut interesante genurile Haiku şi Tanka, pe care le-am abordat şi eu în unele poezii. Sper ca odată să public şi eu un volum de poezii. După liceu vreau să urmez facultatea de Jurnalistică , pentru că mi se pare un domeniu foarte interesant”.
Pentru necunoscători, Haiku-ul este o poezie de origine japoneză alcătuită din 17 silabe dispuse în trei grupe, iar Tanka tot o poezie japoneză cu cinci versuri ce însumează 31 de silabe. Faptul că poeziile au o formă fixă le face mai greu de creat, pentru că trebuie să se ţină cont de mai multe criterii dintre care cel mai important sensul scrierii. Elena este o adolescentă cu nişte preocupări demne de urmat şi care, cu puţin ajutor din partea profesorilor s-ar putea număra peste câţiva ani în rândul creatorilor de frumos demni de apreciat ai judeţului nostru. Cu toată consideraţia îi dorim Elenei inspiraţie pentru multe volume de poezie care să ne încânte şi care să ne facă să ne mândrim că este bălşeancă.

Andrei Lupu
(usher_bals@yahoo.com)

ma dor secundele
ce-mi traverseaza trupul
indezirabil...

ma dor poemele
cele care niciodata ni-ti patrund
inlauntru;

ma dor visele
in fiecare dimineata
la observarea realitatii;

si viitorul ma doare
cand vad ca esti rece
la patimile mele;

ma doare fiinta ta,
un ghimpe de gheata
in inima mea... 

Iubi eşti

Irezistibil de imprevizibil

Poate eşti

Uimitor de infailibil

Şi mai eşti

Încântător de fermecător

Şi ce?

Iubi,

Eşti doar un muritor

Te simt, te vreau, te cânt

Îţi număr zile-n templu sfânt.

Mă vezi, mă ştii,

Te aprinzi şi taci!

Nu mă regreta

Nu mă uita!

Nu mă ironiza

Nu mă cutremura

Iubeşte-mă!

Mă sorbi, mă cânţi

Mă uiţi în tine.

Te număr, te vreau

Independent de mine

Independent de noaptea ce vine

Ascult ecoul
O voce vie şi totuşi moartă.
Visez iubirea ,
O lumină neagră în miez de noapte
Deapăn amintiri,
Visez lumina unei voci vii
Zadarnic vreau
În miez de noapte...
A mea să fii

am atins cerul cu degetul,
o unda incolora mi-a deschis poarta,
iar aCUM SUNT IN OGLINDA
printre alti oameni care poate
au cautat ce am cautat eu pana acum.


aerul e curat,
iar vantul te racoreste.
in zilele toride de vara
ne-am pierdut prin verdele naturii.

am atins cerul iar cu degetul,
si m/am intors acasa,
nu pot sa ratacesc intotdeauna
printr-o glastra.

How to sleep when all the dreams are broken?
How to stay when everybody walks?
How to believe in God when He's so fucking hidden,
How to be loved when nobody loves?

Why to ask if nobody answer?
Why to be happy when life is such a whore?
Why to be good when all believe you coward,
WHY?WHY U CAN'T BE HAPPY ANYMORE???

How to see the stars when all the sky is covered?
Why u can't agree that you can't be loved?
How to swim if wather is now...ice,
Why her heart is now so cold and..closed?

You ask too much from your unhappy life,
YOU REALLY LOVE AND ALL BELIEVE YOU SICK,
Don't be so sad,it's easy,take a knife
And stop your heart to love...BUT DO IT QUICK

Nu ştiu ce vreau în ast moment

Dar simt cum timpul trece lent,

Simt eu cum merge înainte

Lăsându-mă fără cuvinte.

Aş vrea să pot să-l pot opri,

Să stea în loc cât aş clipi

Dar eu clipesc...el merge lent

Lăsându-mă să-l simt...atent

-          Tu, timpule, unde te duci?

-          De ce nu stai? De ce mereu fugi?

        Rămâi te rog puţin pe loc

Să simt şi eu că am noroc...

Zadarnic...el nu m'a ascultat

Şi calea lui el şi-a urmat

Lăsându-mă să-mbătrânesc

Alături de tot ce iubesc.

Tu  soarbe-mi visul de primăvară

Tu cântă-mi acusticu-n chitară

Tu plange-mi ecourile de vară

Tu adună-mi visurile din soare

Tu..

Ai  fost al meu

Şi amintirea ta mă doare.

Schiţez florile din privirea ta

În speranţa că-ţi voi mai simţii respiraţia-ţi dulce..

Şi totuşi nu erai tu menirea mea?

Fugi acum..

Oriunde ea te duce

Aş vrea să pot să-ţi spun:

Nu mă lăsa…

E tarziu…

Cultura românească suferă enorm din cauza lipsei de interes şi indiferenţei cu care este tratată autorităţi.” Românul e născut poet” afirma un mare clasic al literaturii noastre, Vasile Alecsandri, frază la care pictorul Paul Tudor-Balş ar putea adăuga „şi pictor”. Sala Pro Art Despi Club de pe malurile Olteţului a fost, după câţiva ani de întrerupere, gazda culturii oltene. Întâlnirea a avut ca punct de plecare două elemente de bază ale culturii artistice: o expoziţie de pictură şi o prezentare de carte. Aşa cum a fost de  fiecare dată,  întâlnirea din sala administrată de Corneliu şi Margareta Chiriţoiu a umplut sala de talente. Renumitul Pictor Paul-Tudor a adus în sala Pro Art o mulţime valori. Pe lângă lucrările sale cu care a reuşit mereu să încânte a adus şi un grup de tineri talentaţi pe care îi instruieşte în arta cromatică şi care au adus cu ei mai multe opere care să le ateste adevărata valoare. Gabi, Marius, David, Manu şi Ama cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani sunt cei care au venit şi au demonstrat că în Balş, arta va fi întotdeauna la ea acasă. Tablourile expuse au fost create ca nişte naturi statice  pe care numai persoane cu o sensibilitate cromatică bine lucrată le-ar fi putut  face. Încurajarea şi susţinerea tinerilor pictori de către prof. Paul Tudor-Balş este un gest care merită toată aprecierea şi care, dacă ar fi urmat de toţi care au ceva de spus în ceea ce priveşte arta, ar putea schimba societatea zilelor noastre care este îmbibată de non şi pseudovalori.

Partea a doua a întâlnirii a fost marcată de prezentarea cărţii „Tu, chip de înger” a nou-regăsitei poete Smaranda Druşa. Poeziile scrise în vers clasic, majoritatea alcătuite din 4-5 catrene au fost create în decursul ultimilor 30 de ani.  Aflată la prima sa carte tipărită, poeta a reuşit să le smulgă lacrimi mai multora dintre cei prezenţi în sală. Fostă  macaragistă la  IOB  Balş,

 Smaranda Druşa a ales de multe ori să se descarce de sentimentele ce o apăsau în poezii. Muza principală a fost moartea soţului din anul 1986, în urma unui accident de muncă. Prof. Margareta Chiriţoiu  şi alţi invitaţi din sala Pro Art au recitat câteva dintre poeziile scrise de Smaranda Druşa şi i-au mai dat unele indicaţii de care să ţină cont pe viitor în ceea ce priveşte compusul poeziilor. Aceasta a afirmat că nu se consideră o scriitoare de valoare pentru că a studiat doar 10 clase şi a avut ca loc de muncă o fabrică cu un profil diametral opus de cultură.  Primele lucruri frumoase care poate fi observat la cartea bălşencei sunt copertele. Ambele prezintă picturi ale pictorului Paul Tudor-Balş şi au o cromatică aşa cum numai el o poate realiza. Pe partea din faţă se află un înger cu chip feminin şi cu o privire blândă, iar pe ultima copertă se poate găsi un cal alb într-un lan cu flori. Cartea are 135 de poezii întinse 

de-a lungul a  140 de pagini şi a  fost tipărită de către editura MJM din Craiova. Poeta a mai afirmat că mai are poezii scrise pentru încă o carte, însă mai trebuiesc şlefuite.

La întâlnire au mai fost prezente şi două tinere talente în materie de poezie care au recitat câteva creaţii proprii cu care i-au încântat pe toţi cei prezenţi în sală. Roxana Cantea şi Elena Lazăra, eleve în clasa a X-a la Liceul Teoretic din Balş au primit numai cuvinte de laudă şi încurajare, fapt care pentru ele a contat enorm. Ambele s-au aflat pentru prima dată la un astfel de eveniment, pentru că până acum nimeni nu le-a oferit o asemenea şansă.

Andrei Lupu

(usher_bals@yahoo.com)

 Inocenţă  din  suflet  de  copil,

Te  desprinzi  încet,sentiment  fragil.

Mă-nvârt  în sfera  ta  de  necunoscut,

 Închid  ochii  şi  răul  e  pierdut.

Mă-nvăluie   o clipă  de visare,

Apoi,totul  se  pierde-n   uitare.

Sunt  un  copil,da  un  copil,

Inocenţă,sentiment  fragil!

Praf   de   amintiri   mă-ncarcă,

Şi-mi  piere  totul  astăzi   parcă.

Pătrunde-n  mine  să  fiu  iar  copil,

Inocenţă,sentiment  fragil!

Hai sa fim prosti

 Sa daramam barierele !

Hai  sa scapam ,

Sa ne transformam in niste prosti liberi si fericiti

Ce’ar fi daca ,

Am asculta cum iarba creste ,

Sa vedem cum nota muzicala prin aer pluteste ,

Sa mirosim culoarea cerului

Si sa inotam vaslind pe un nor

Imposibil ,nu?

Ce’ar fi daca le’am face posibile ?

Atunci  toutl ar lua-o razna .

Cui ii pasa?

Macar pentru o zi

Hai sa fim prosti!

                            Ma porti in infinitul dragostei,

                            E poate intaia oara si poate ultima

                            Si dau frau liber bucuriei,

                            Si vreau sa ai grija de inima mea.

                            Si vreau sa ma iubesti,sa-ti fie dor,

                            Si vreau,si vreau atatea…

                            Ah, ce cumplit amor!

                            Si vreau sa ma invalui in tacere,

                            Sa ma  cufund in tot ce inima-mi cere.

                            Din sute de clipe ce trec

                            Pe fiecare alaturi de tine vreau s-o petrec.

                            Si vreau un infinit si poate nimic

                             Si nu vreau sa mor,vreau sa traiesc,

                           De azi vreau o viata sa te iubesc!

                          Sunt un fluture venit din amintiri…

                         Din amintiri de dincolo de vreme.

                         Zbor lin printre dorinte si simtiri,

                         Printre incertitudini si dileme.

                         Din amintire poposesc pe munte

                         Si ma agat cu aripa de cer.

                         Si curcubeul mi-l asez pe frunte,

                         Apoi in amintire iarasi pier.

                         Apar intr-un tarziu pe-un val de mare

                         Din amintiri aflate in adancuri.

                         Ma contopesc cu razele de soare,

                         Apoi ma pierd intr-un ocean de ganduri.

                         Ocean de ganduri inca nenascute

                         E amintirea ce o am in fata.

                         Un labirint de vise neincepute

                         Ce ma atrage intr-o alta viata.