O,cat e de placut in zori
Cand viata reinvie;
Cu ochii somnorosi cobori
Din pat cu bucurie
O,cat de bine ma simteam In zilele de vara...
Cand stand cu draga-mi langa geam
Zambeam privind afara
. Obrajii nostrii alaturatii
Ardeau de neastampar
In sanii ei catifelati Imi atingeam un numar.
Asa cuprins de dupa gat
De mainile ei frumoase;
Eu asteptam un rasarit
Cu raze luminoase.
Pe ascuns fumează,
Ochii-i lăcrimează.
Fumul scos pe nări
E de supărări.
Plânge la fereastră
Din cauza noastră,
Mult c-o supărăm.
Însă noi uităm!
De ceva o-nţeapă
Zahăr pune-n apă.
Şi se pune-n pat
Cu trupu-ncordat.
Termină o ţigară
Şi alta într-o seară.
Nici gand nu s-astâmpără,
Ceva tare-o supără.
Tremură căci, toată,
E o mamă biată
Şi-n unele stări
Sânge-i dă pe nări.
Inima de-o lasă
De ea nu îi pasă,
Se consumă lent
C-un pachet de Kent.
Plânge uneori
De te iau fiori.
Îşi blestemă viaţa
Cât e dimineaţa!
Nu pot să-i uit privirea-i dulce
Şi chipul său de zâmbet plin.
Simt inima cum mi se strânge
De dorul crinului senin.
Am întâlnit-o pe-o colină
N-am îndrăznit să-i spun nimic.
Poate că eu eram de vină,
Poate că ea nu pot să zic.
O urmărea cum mergea-agale,
Nu mai vedeam nimic în jur...
Doar, uneori, întrebătoare
Îmi întorcea un zâmbet pur.
Însă ce-a fost s-a dus pe dată,
Şi timpul trece ne-ncetat.
Vai, la un dans aceeaşi fată
Întâmplător s-a arătat!
Nu ne-am putut frâna pornirea,
Şi-n seara aceea am tot dansat.
Simţeam, alăturea, iubirea
Plutind pe valuri, legănat.
Simţeam dragostea firii sale
Şi pieptu-i parcă desenat.
O, cum de ai apărut în cale
Şi-n mreje tu m-ai fermecat!
Ne-am despărţit cu greu.Şi oare
am s-o mai întâlnesc vreodat’?
S-a dus s-a dus la Satu-Mare
Dar mi-a rămas de neuitat.
Nu pot să-i uit privirea-i dulce
Şi chipul său de zâmbet plin.
Inima mea mereu s-aprinde
De dorul crinului senin.