Scriitori Bălșeni

Mama de Rizea-Tudor-Gh.

2012-01-18T12:55:00.002-08:00

Dimineata se trezeste
Si din pat coboara.
Iar cafeaua o serveste
Cat e ea de-amara.

Dupa cateva minute
Ii vine supararea.
Tremurand din cotul iute
I se varsa sarea!

Trec cateva ceasuri grele
Si nicio schimbare:
Simtind mancarimea-n piele
Mama n-are stare.

De-ar aprinde o tigara
Cu putin mentol,
Viata i-ar fi mai usoara.
Dar pachetu’-i gol!

De dorul crinului senin de RIZEA TUDOR-GH.

2012-01-18T12:55:00.001-08:00

Nu pot sa-i uit privirea-i dulce
Si chipul sau de zambet plin.
Simt inima cum mi se strange
De dorul crinului senin.

Am intalnit-o pe-o colina
N-am indraznit sa-i spun nimic.
Poate ca eu eram de vina
Poate ca ea,nu pot sa zic.

O urmaream cum mergea-agale
Nu mai vedeam nimic in jur.
Doar uneori,intrebatoare,
Imi intorcea un zambet pur.

Insa ce-a fost,s-a dus pe data
Si timpul trece ne-ncetat;
Vai, la un dans,aceeasi fata
Intamplator s-a aratat!

Nu ne-am putut frana pornirea
Si-n seara aceea am tot dansat.
Simteam alaturea iubirea
Plutind pe valuri,leganat.

Simteam dragostea firii sale,
Si pieptu-i parca desenat.
O,cum de-ai aparut in cale
Si-n mreje tu m-ai fermecat!

Ne-am despartit cu greu,si oare
Am s-o mai intalnesc vreodat'?
S-a dus,s-a dus,la Satu Mare
Dar mi-a ramas de neuitat!

Nu pot sa-i uit privirea dulce
Si chipul sau de zambet plin.
Inima mea mereu se stinge
De dorul crinului senin.

MAMA de Rizea Tudor

2012-01-09T07:45:00.001-08:00

Mama,ne iubeste

Intr-un mod, orbeste.

Tine mult la noi

Sufletu-i greoi!

Face de mancare

Cat e ,ziua, mare.

Numai ea,mamica

De una,singurica.

Haina ,in maini,o spala

Fara oboseala;

Sa o iei curata

Fara nicio pata!

Carnea,o prepara

Dulce,neamara

Pentru orice gura;

Cu putina-untura.

Paine,la cuptor

Baga,tot de zor.

Face si gogosi

Fiilor, voiosi!

Ea e muncitoare

Deloc n-are stare;

Nu sta jos o clipa.

Faci cu ea echipa.

N-are stare.Cica,

palmele-o furnica.

E o gospodina

Precum o albina!

Bate la covoare

Chiar de nu e soare.

Cat munceste, mama

Nici nu va dati seama.

Alti copii,o critica

Nici nu-i stiu de frica.

Toti vad,asadar

O munca in zadar!

Vai,saraca mama

Tremura,de teama!

Si tu-i razi prosteste;

Pentru ce te creste?

Zi si noapte,intruna

Munceste de una.

Iar tu te-ntaresti,

Nici nu-i multumesti.

Rufe,iti chiteste

Loc,lor,le gaseste

Si mai spala vase.

Ce lucruri frumoase!

Ne ia la bataie

Lacrimi dand de ploaie.

Nervii,de-o apuca

Pe loc te educa!

Mama,pentru noi

Cauta si-n gunoi

Din plase,golita,

Painea sfoiegita.

Cand ea iti vorbeste

In ochi te priveste.

Stie cand gresesti

Si ce om tu esti.

Narile pufoase

Ca te si miroase!

Spune-i ce-ai gresit,

Fiul ei,iubit.

Mos-Craciun de Rizea Tudor- Gh.

2012-01-09T07:39:00.000-08:00

De ce mosul n-a veni?

Poate s-o fi inzapezit!

Bagati-va la culcare

Nu mai faceti gura mare!

Va ajunge poate-n zori

Luandu-se dupa scrisori.

Pan' atunci sa fiti cuminti,

Sa nu ma scoateti din minti.

Ca de nu,n-o sa mai vina

Nici cand va fi luna plina.

Fiti cuminti si-ascultatori

Culcand capul pe scrisori.

Drumu'-i lung si-ametitor,

Nu ii atat de usor

Sa zbori ca pasarea ,nene

Cu sania prin troiene.

Poate s-o fi ratacit

De vreme ce n-a venit.

De se pierde,nu conteaza.

Renii il orienteaza.

Lung ii drumul pan' la noi

Si cum renii-s numai doi,

Va sosi ,candva, tarziu.

Sa va spun exact nu stiu!

Nu mai fiti nerabdatori

Punand multe intrebari.

Bagati-va in pat,odata.

Noaptea pentru somn ca-i data.

Mosului nu ii prea vine

Sa treaca pe la oricine.

Doar la cei ascultatori,

Cu frumoasele scrisori.

Daca veti sta trezi,copii

Mosul nu va mai veni,

Nu va mai intra in casa.

Doar scrisoarea ce v-o lasa.

Necitita,ca urmare

Ca ati fost de-o rea purtare.

Fiti dara, ascultatori

Si dormiti pana in zori.

Mama de Rizea Tudor

2011-03-28T05:44:00.001-07:00

M-a crescut, mama, in poala

Pana cand m-am dus la scoala.

Zile-ntregi si nopti la randul

Mi-a vegheat somnul si gandul.

M-a-nvatat sa ganguresc

Sa spun mama,sa zambesc!

M-a-nvatat apoi, prin casa

Primii pasi pana la masa.

M-a-nvatat doar lucruri bune:

Sa stau drept la rugaciune

Si corect sa ma inchin

Ca oricare om crestin.

M-a-nvatat, cu-a ei etate

Sa fiu om cu bunatate;

Cat se poate de milos

Si sa nu fiu uracios!

M-a-nvatat cum sa stranut

Lucru ce era sa uit.

M-a-nvatat din gradinita

Sa pun mana la gurita!

Din cate mi-aduc aminte

M-a-nvatat sa ma alinte:

M-a-nvatat sa flamandesc

Gura ei ,de n-o gasesc.

M-a-nvatat ,a mea,mamica

Sa nu port ,in suflet,frica.

M-a-nvatat, inca de mic

Sa n-am frica de nimic!

M-a-nvatat ca sa nu fur

Sa fiu om, cu suflet pur

Si sa nu ma las tentat

Nici celui mai mic pacat.

M-a-nvatat sa scriu frumos

Sufletului,calduros!

M-a-nvatat doar intr-o zi

Sa scriu multe poezii!

Mama IV (De Rizea Tudor)

2011-03-03T06:28:00.001-08:00

Pe ascuns,fumeaza

Ochii-i lacrimeaza.

Fumul scos pe nari

E,de suparari.

Plange la fereastra

Din cauza noastra,

Mult c-o suparam.

Insa noi,uitam!

De ceva o-nteapa

Zahar,pune-n apa

Si se pune in pat

Cu trupul incordat.

Termina o tigara

Si alta,intr-o seara;

Nici gand nu se-astampara

Ceva tare-o supara!

Tremura,caci toata

E,o mama biata!

Si-n unele stari

Sange-i da,pe nari.

Inima,de-o lasa

De ea,nu ii pasa.

Se consuma lent

C-un pachet de kent.

Plange uneori

De te iau,fiori:

Isi blestema viata

Cat e dimineata!

Mama III ( de Rizea Tudor)

2011-03-03T06:26:00.000-08:00

Cu un sufletel curat,

Oricand tie,imprumutat

Si cu-obraji plini de culoare,

Mai aprinsi,ca mandrul soare

Este mama noastra draga

Si cu vocea,cea intreaga;

Fericit, e al ce-o are,

Mai ales,la suparare!

Este trist, daca n-ai mama,

Cine sa te bage-n seama,

Pe loc,alinandu-ti oftul?

O mamica,inseamna totul!

Mama noastra-i alinarea,

Ochi deschisi,precum ii marea

Si la suflet inimimoasa;

Este mana, ce se lasa!

Mama este raza plina

Si fiinta cea divina.

Gata cu bune si rele

De-a te scoate din belele.

Mama-i a noastra speranta,

Sa-i dam multa importanta

Si s-o laudam de bine;

Nu s-o facem de rusine!

Ea,este in cas' stapana,

Rufele,spaland cu mana.

Gatind, zi,de zi,mancare

Cu efort si cu sudoare.

Mama este delicata,

Pentru ce-o faci suparata?

Ia decizii ca atare,

Chiar de inima o doare!

Mama-i pacea muta,a noastra

Soarele viu,in fereastra

Si chiar de se mai ascunde,

Ne priveste de oriunde!

MAMA II (de Rizea Tudor)

2011-03-03T06:24:00.001-08:00

Mama,ne iubeste

Intr-un mod, orbeste.

Tine mult la noi

Sufletu-i greoi!

Face de mancare

Cat e ,ziua, mare.

Numai ea,mamica

De una,singurica.

Haina ,in maini,o spala

Fara oboseala;

Sa o iei curata

Fara nicio pata!

Carnea,o prepara

Dulce,ca la tara

Pentru orice gura;

C-un strop de untura.

Paine,la cuptor

Baga,tot de zor.

Face si gogosi

Fiilor, voiosi!

Mama ( de Rizea Tudor)

2011-03-03T06:17:00.000-08:00

De dureri,inlacrimata

Si-asta,nu numai o data,

E mamica,bat-o vina

Ca a soarelui,lumina!

Nopti la rand,tot nedormita

De lungi doruri,chinuita,

Mama este,ca fireste

La noi toti,ce se gandeste!

Suferinta, ne-o alina

Cu o mica aspirina

Si c-un ceai caldut,din plante

Din padure,cautate.

Mama noastra,nu ne lasa

Sa ne chinuim,in casa,

Cu dureri de cap,burtica.

Mamei,tare ii e frica!

Nu ne lasa, sa murim

Simguri,sa ne chinuim:

De ne-e rau,cheama-o salvare

Ori,ne cara in spinare.

Mama,e o raza vie,

Ce tristetea o invie.

Pe ea,s-o iubim, ca-i una

Oferindu-i,in noapte,luna.

Mama,haine rupte coase,

Face prajituri gustoase

Si ghiozdanele,le spala

Sa le luam,ca noi,la scoala!

E fiinta cea mai draga

Din lumea aceasta,intreaga.

Zi ,de zi,facand mancare

Punand untdelemn si sare.

Numai ea,rabda de foame

Suferind,ca orice mame.

Ea,ii mama grijulie,

Poftele,facandu-ti tie!

S-o iubim,cum se cuvine

Daca nu noi,fiii,cine?

Si sa-i multumim ,o viata

Fiindca ea-i cea mai mareata!

Clipe bune,clipe grele,

Mama,a trecut prin ele

Si nicicand plecandu-si capul

Pentru un motiv,sau altul!

E fiinta creatoare,

Cu copiii,iubitoare.

Rar,poate ca mai greseste

Limpede,caci nu gandeste!

Pai sa punem,deoparte

Tot defectul ei,nepoate.

A greseala omeneasca

Ca mult,n-o sa ne priasca!

Primavara II ( de Rizea Tudor)

2011-03-03T05:32:00.001-08:00

Sa uitam de supararea

Ce in vreme s-a adunat.

Sa ne bucuram de soare

Si de timpul minunat!

In zavoiul, unde mierla

Fluiera fara-ncetare,

O albina-o vezi la miere

Tot zburand din floare-n floare.

Unii vin,iar altii pleaca:

Campul verde de aici-

E tovarasul de joaca

A copiilor mai mici!

Ghioceii din zapada

S-au desprins, de-a iernii vreme;

Toata lumea sa ii vada

Culegandu-i mai devreme.

Furnicute-n ziua mare,

Pe o scoarta de stejar

Duc merindele-n spinare

Spre a lor,vestit hambar!

Toporasii se inchina

La gingase lacrimioare;

Raze pline, ne alina

Ca a noastra suparare.

Brotacei, ce dorm la soare,

Cu un pui de somn se scot!

Viorele,lacrimioare,

De te uiti,sunt peste tot.

Ciocarlia canta-n pom

Triluri maiestre,spre soare;

Pentru fiecare om

Alinand,o suparare!

Primavara (de RIZEA TUDOR)

2011-03-03T05:18:00.000-08:00

Roiuri mici de albinute

Printre flori inmiresmate;

Si-ele, de-altfel harnicute

Ca furnicile ,mai toate!

Totul e cuprins de soare:

Vis trait de copilas!

Berze,pasari migratoare,

Brotacei si toporasi.

Un concert de primavara

Al readucerilor iubiri,

Se aude-n camp,afara;

Iarba-i trasa-n fire subtiri.

Pe maidane,unde mieii

Iar cu totii s-au gasit,

Vezi gingasii ghioceii

Intr-un numar inmultit!

Ciocarlia ne incanta,

In copac,cantand la poale.

Ne luam frumos la tranta

Pe verdeata scunda,in vale.

Fluturi zburda,unul moare:

Cel mai anemic ,dintre ei .

Carabusi ca dorm la soare,

Cu tovarasi,gandacei!

Par vaslasi,pe marea-albastra,

Pasarile calatoare,

In privirea vie-a noastra,

Plina de-mprimavarare!

Cu o mantie de lumina,

Din pocalul lui,al soare,

ne imparte in ziua plina:

Voiosie si culoare!

Am uitat.. (de Tudor Rizea)

2010-07-21T05:28:00.000-07:00

Am uitat de cand ai plecat

Iubito,din razele lui

Ce poate fi mai minunat...

Un minut ca din apusul soarelui!

Am ratat diminetile

Trezindu-ma in pranz,

Am uitat chiar si zilele

Sa le numar la rand...

Suntem stelele ce poate...( de Tudor Rizea)

2010-05-31T08:21:00.000-07:00

Suntem stelele ce poate

Maine o sa cada-n gol

Plini in noi de rautate

Parca imbatati de-alcool

Suntem stelele ce miezul

L-AM AVUT MEREU DOAR CRUD

Nestiind nicicand de ”CREZUL”

Cel mai scump si de temut

Suntem stele cumparate

Impanzind larga fatada

Cu un fum de rautate

A satanei-lunga coada...

Melancolie tomnatică (de Alina-Camelia Dobrin)

2009-12-14T11:20:00.000-08:00

Melancolie tomnatică

Începe cu o frunză… ieri vie, astăzi moartă
Şi zecile-i surate urmează aceeaşi soartă,
O palidă lumină străbate printre nori,
E un tablou de toamnă ce iar îmi dă fiori.

De prin copacii rari, au început să cadă
Ca nişte bărci tăcute, dar fără de lopeţi,
Şuvoi de frunze luate de vântul de-altădată,
Ascuns prin văi şi dealuri, gemând printre scaieţi.

Zilele scurte şi-au răsturnat clepsidra
Iar serile-s rănite şi fără de-amintiri,
Tomnatice miresme ne-nvăluie-n simţiri,
Când sufletul cel trist îmbrăţişează tinda.

De la fereastră aud… un murmur ca de ploaie,
Şi rece-i picătura ce mâna mi-o atinge,
S-aude un cântec vechi, ce vine de prin basme,
E sunetul de toamnă ce inima îmi frânge.

Dobrin Alina Camelia
Clasa a VI – a C

Albastru (de Elena Lazăra)

2009-06-28T13:53:00.001-07:00

Am scos o mana pe fereastra

Si-am prins materialul de culoare albastra .

Fara sa vreau m-am deschis in casa

Si ma prabusesc langa masa .

S-a tatuat pe mar o floare ,

Dar s-a conturat in soare ,

Iar marul s-a conservat

Si s-a transformat intr-un patrat

Printre reflectoare .

Pe farfuria de pe masa

Marul se rostogolea in transa ,

Iar fulgerul translucid se strecura prin infinit

Atunci cand un pahar s-a golit .

Si-am zabovit pe jos,

Fara sa stiu ca am intors totul pe dos

in cosmos,

Iar stelele am inceput sa descos.

Am cusut o noapte intreaga,

Crosetand un simplu fapt

Fara sa stiu ca e un simplu act

De bucurie portocalie.

Asa ca :

Am scos o mana pe fereastra

Si-am prins materialul de culoare albastra .

L-am rasucit printre degete

Cu sunete secrete transcendente .

Dupa 120 de ani de la moartea lui Eminescu...(1889-2009)

2009-06-16T02:16:00.001-07:00

Mihai Eminescu, primul nostru gazetar profesionist

Mihai Eminescu a scris pe lângă operele sale lirice care au avut, au şi vor avea priză la publicul de toate vârstele, şi articole pentru mai multe gazete ale timpurilor lui. Într-o perioadă în care ţara noastră era ocupată de un popor majoritar analfabet (90%), Eminescu la fel ca şi Mihail Kogălniceanu şi alţii au facilitat trecerea rapidă spre un popor mai şcolit. Presa românească se situa cu circa trei sute de ani sub cea europeană, ani care au fost recuperaţi într-un interval extrem de scurt printr-o implicare serioasă a gânditorilor noştri cei mai de vază. Eminescu a fost considerat primul nostru mare gazetar profesionist. Asta se datorează în primul rând informaţiilor pe care a reuşit să le acumuleze în timpul tinereţii şi care i-au permis să intre fără greutate în rândul gazetarilor cei mai de seamă. Studiile făcute în afara ţării l-au ajutat foarte mult, deoarece sistemul de învăţământ din ţara lui natală nu ar fi putut să-l înzestreze cu atâtea cunpştinţe. Au existat mai mulţi gazetari buni în ţara noastră, însă ceea ce îi diferenţia de Eminescu era că aceştia copiau stiluri ale altor omologi din ţările dezvoltate. Eminescu a putut scrie obiectiv articolele din gazetele vremii lui, în ciuda faptului că era în acelaşi timp şi un mare creator de opere lirice. La Eminescu, subiectivul şi obiectivul erau elemente cu care acesta jongla foarte fin şi care nu se îmbinau decât dacă autorul voia să scoată un articol fie el comic, fie ambiguu.
Eminescu a fost pe lângă un gazetar profesionist a fost şi un mare naţionalist. În ciuda faptului că el a acumulat cele mai multe informaţii din afara graniţelor, era strict împotriva emigrării sau studiului românilor peste hotare. Conservator convins, Eminescu a găsit asemănări de mentalitate în politică, mai concret în Partidul Conservator. Iubea ceea ce aparţinea neamului nostru, ţăranul simplu care se ocupa cu muncile câmpului şi care-şi cânta doinele fără a resimţi în vreun fel greutăţile vieţii sărace pe care o ducea. George Călinescu în ampla lucrare „Viaţa lui Mihai Eminescu afirma despre acesta că atunci când a intrat în colectivul redacţional al „Junimii” lui Titu Maiorescu în anul 1872, „se găsea un Eminescu familiar şi considerat”. Capacitatea de a se integra între colegii săi pe care i-a ales numai după faptul că susţineau aceleaşi cauze ca şi el l-a făcut pe Eminescu să poată continua fără probleme să lucreze şi să facă ceva util pentru cititorii al căror număr începuse să crească.Eminescu a fost considerat un rasist la adresa evreilor. Acesta era împotriva acestui neam care se putea găsi în multe dintre târgurile din ţara noastră. Eminescu nu purta ură întregii rase evreieşti, ci considera nedrept activităţile acestora. Evreii nu produceau nimic , ci doar făceau negoţ cu obiecte realizate de alţii. La fel ca şi unele firme de astăzi, evreii cumpărau marfa cu un preţ extrem de mic de la producător , o cărau în locuri în care se găsea cu greutate şi o vindea la un preţ extrem de mare. Preţul nu consta neapărat în bani, ci şi în binecunoscutele trocuri. Şi această împotrivire la adresa evreilor a lui Eminescu ţine tot de spiritul său conservator şi naţionalist. Eminescu îşi dorea să-i vadă pe toţi muncind şi producând. Evreii erau pentru el nişte paraziţi care trebuiau eliminaţi din sistemul de negoţ din România

Andrei Lupu
(usher_bals@yahoo.com)

Oraşul drumurilor mele(de TheFlyer)

2009-06-08T08:39:00.000-07:00

Pentru că Roma nu a fost

construită într-o zi,

Pentru că sunt obişnuită

Să respir picături de Jupiter

Şi azi şi mâine şi zi de zi.

Dă-mi înapoi oraşul

Să-l dau cadou de suflet

Ca tu să-mi vorbeşti ca Iunie

Şi să-mi cânţi un pamflet.

Pentru că Roma nu a fost

construită într-o zi

Iar eu o să-mi păstrez

oraşul pentru mine

Şi pentru fiecare măruntaie

din rasaritul ce vine

Pentru că Roma nu a fost

construită într-o zi

Şi vreau să mă trezesc

într-un oraş care nu doarme

Eu , tu...(de Elena Lazăra)

2009-06-01T11:54:00.000-07:00

se cunvine sa ma lasi sa astept?

se cunvine sa te privesc de la distanta?

mi se cuvine mie , oare, sa te simt macar o singura data ?

Te rog, apasa-ti buzele pe ale mele !

si decoloreaza-ma prin a ta privire ...

n-are nimic , daca ma pierd prin suspine .

parca ma desira cuvantul...

si ma transform intr-un ghem.

probabil o sa ma rostogolesc

impinsa spre o fundatura .

dar o sa dau drumul sentimentelor

pentru a sparge banalul!!!

poate o sa ma tai in cioburi,

poate o sa imi pierd rasuflarea-

dar , se cuvine ...

se cuvine acum sa plec,

se cuvine acum sa ajung la tine ,

se cuvine sa dau banii

pentru primul meu bilet .

La Solitude (de Andrei Lupu)

2009-05-29T07:59:00.000-07:00

Stii...? (de Onuţa Matei)

2009-05-24T12:20:00.001-07:00

Stii,esti un strop de roua

Stii,o picatura ce cade cand ploua.

Esti fragil,precum un copil

Desigur,esti irezistibil!

Stii,esti parte din rai

Esti dulce nota a cantecului de nai.

Profund,rascolitor…

Prin cate inimi ai fost ratacitor?

Stii,de azi te declari al meu

Cu tine,iubirea ajunge la apogeu

Elena Lazăra, o poetă bălşeancă în devenire

2009-05-22T03:35:00.000-07:00

Poezia este un element pe cât de frumos pentru unii, pe atât de străin pentru alţii. În rândul elevilor de liceu din există câţiva care obişnuiesc să-şi aşeze gândurile pe foi, modalitate prin care se descarcă de toate problemele cotidiene. De multe ori aceştia sunt priviţi ca pe nişte ciudaţi cu capu-n nori de către colegii care au cu totul alte preocupări, unele dintre ele diametral opuse. Fiecare instituţie de învăţământ are şi astfel de rarităţi care încă încearcă să se remarce într-un mod în care au făcut-o mulţi oameni de vază ai istoriei cu care acum ne mândrim. Cel mai dureros este că tratamentul din partea celor mulţi îi face pe majoritatea celor care scriu să renunţe la acest obicei. Un important factor în această problemă este că aproape nimic nu mai încurajează aceşti mici scriitori să continue scrisul şi după liceu. Perioada în care iubirea este cel mai important lucru din viaţa de licean şi este primită ca pe o adevărată furtună de sentimente frumoase. Muzele nu lipsesc niciodată la această vârstă şi este momentul în care tinerii au capacitatea de a-şi forma un stil propriu şi de apreciat. Fără un sprijin din partea celor mai bine instruiţi în domeniul literaturii, poeziile adolescentine riscă să rămână la stadiul de încercare. La Şcoala „Mihail Drumeş” condusă de prof. Tatiana Munteanu , poezia a fost întotdeauna apreciată şi încurajată. Până anul trecut, profesorul de Limba Română Constantin Cosma îi îndruma pe elevi să compună poezii. Acum, că acesta a ieşit la pensie, poezia a rămas un element încurajat doar de câteva cadre de ânvăţământ, unul fiind profesorul Mariana Iacob de la Liceul Teoretic de pe Olteţ. Dintre elevii care au terminat şcoala generală la şcoala Mihail Drumeş şi care au îndrăgit poezia mulţumită profesorului Cosma face parte şi Elena Lazăra, care compune poezii şi doreşte ca pe viitor să-şi scoată chiar un volum de versuri. Are 16 ani şi este în clasa a X-a la liceul Teoretic din Balş, secţia matematică-informatică bilingv. Am stat şi noi de vorbă cu ea pentru a afla câte ceva despre ce a determinat-o să compună poezii şi cum este privită de către colegi:
„Ceea ce m-a determinat să încerc să scriu prima mea poezie a fost coperta unei cărţi. Aveam vreo 12 ani când am văzut cartea „Alice în ţara minunilor” care avea pe copertă nişte versuri frumoase. Am scris şi eu după aceea o poezioară numită „Lăcrimioara”. După aceea am văzut că nu e chiar imposibil să scrii o poezie şi a început să-mi placă. Pot spune că d-l Cosma, fostul meu profesor de Limba Română mi-a dat aripi, iar actuala profesoară de la liceu, d-ra Mariana Iacob mă învaţă să zbor. Îmi place să scriu şi cele mai frecvente teme abordate sunt dragostea şi filosofia. Nu mă afectează în niciun fel acest lucru, deoarece la şcoală am numai note bune şi chiar mi-am mai făcut timp şi pentru participarea la olimpiada de Limba Română. Poetul meu preferat este Lucian Blaga, iar poezia preferată „Eu nu strivesc corola de minuni a lumii”. În clasa a IX-a, colegii mă priveau ca pe o ciudată şi li se părea ieşit din comun când vedeau că hobby-ul meu era diferit de ale lor. Cu timpul s-au învăţat cu mine şi nu mă mai privesc cu aceiaşi ochi. Acest fapt se datorează şi profesorului de Psihologie Cornel Petrescu care îmi acordă câteva minute la sfârşitul fiecărei ore pentru a recita ultimele creaţii. Până acum am compus circa 70 de poezii dintre care majoritatea în vers alb. Mi s-au părut interesante genurile Haiku şi Tanka, pe care le-am abordat şi eu în unele poezii. Sper ca odată să public şi eu un volum de poezii. După liceu vreau să urmez facultatea de Jurnalistică , pentru că mi se pare un domeniu foarte interesant”.
Pentru necunoscători, Haiku-ul este o poezie de origine japoneză alcătuită din 17 silabe dispuse în trei grupe, iar Tanka tot o poezie japoneză cu cinci versuri ce însumează 31 de silabe. Faptul că poeziile au o formă fixă le face mai greu de creat, pentru că trebuie să se ţină cont de mai multe criterii dintre care cel mai important sensul scrierii. Elena este o adolescentă cu nişte preocupări demne de urmat şi care, cu puţin ajutor din partea profesorilor s-ar putea număra peste câţiva ani în rândul creatorilor de frumos demni de apreciat ai judeţului nostru. Cu toată consideraţia îi dorim Elenei inspiraţie pentru multe volume de poezie care să ne încânte şi care să ne facă să ne mândrim că este bălşeancă.

Andrei Lupu
(usher_bals@yahoo.com)

Mă dor... (de WolfPress)

2009-05-21T14:05:00.000-07:00

ma dor secundele
ce-mi traverseaza trupul
indezirabil...

ma dor poemele
cele care niciodata ni-ti patrund
inlauntru;

ma dor visele
in fiecare dimineata
la observarea realitatii;

si viitorul ma doare
cand vad ca esti rece
la patimile mele;

ma doare fiinta ta,
un ghimpe de gheata
in inima mea...

Iluzoriu (de TheFlyer)

2009-05-21T14:01:00.001-07:00

Iubi eşti

Irezistibil de imprevizibil

Poate eşti

Uimitor de infailibil

Şi mai eşti

Încântător de fermecător

Şi ce?

Iubi,

Eşti doar un muritor

Jucători (de TheFlyer)

2009-05-21T13:57:00.000-07:00

Te simt, te vreau, te cânt

Îţi număr zile-n templu sfânt.

Mă vezi, mă ştii,

Te aprinzi şi taci!

Nu mă regreta

Nu mă uita!

Nu mă ironiza

Nu mă cutremura

Iubeşte-mă!

Mă sorbi, mă cânţi

Mă uiţi în tine.

Te număr, te vreau

Independent de mine

Independent de noaptea ce vine

Noaptea... (de WolfPress)

2009-05-21T13:52:00.001-07:00

Ascult ecoul
O voce vie şi totuşi moartă.
Visez iubirea ,
O lumină neagră în miez de noapte
Deapăn amintiri,
Visez lumina unei voci vii
Zadarnic vreau
În miez de noapte...
A mea să fii

Ploaie de Duminică (de TheFlyer)

2009-05-19T13:35:00.000-07:00

Plânge-mi,

Ploaie de duminică,

Plânge-mi zorii de dimineaţă

Plânge-mi cuburi

Din fericirea ta măreaţă

Plânge-mi zâmbete

De copil nevinovat

Mai plânge-mi şi râsete

Dintr-un univers ciudat

Plângi ploaie de duminică

Şi joacă-mi concerte de mimică

În note de Coelho.

Plânge-mi visurile

Zilei de mâine

Zilei de azi, zilei de mâine

Plânge-mă pe mine,

Ploaie de duminică

Rece, neîmblanzită

Adunată în structuri de lirica

Cautand ce era de cautat (de Elena Lazara)

2009-05-19T13:15:00.001-07:00

am atins cerul cu degetul,
o unda incolora mi-a deschis poarta,
iar aCUM SUNT IN OGLINDA
printre alti oameni care poate
au cautat ce am cautat eu pana acum.

aerul e curat,
iar vantul te racoreste.
in zilele toride de vara
ne-am pierdut prin verdele naturii.

am atins cerul iar cu degetul,
si m/am intors acasa,
nu pot sa ratacesc intotdeauna
printr-o glastra.

How ?! Why? (de Andrei Lupu)

2009-05-18T12:45:00.000-07:00

How to sleep when all the dreams are broken?
How to stay when everybody walks?
How to believe in God when He's so fucking hidden,
How to be loved when nobody loves?

Why to ask if nobody answer?
Why to be happy when life is such a whore?
Why to be good when all believe you coward,
WHY?WHY U CAN'T BE HAPPY ANYMORE???

How to see the stars when all the sky is covered?
Why u can't agree that you can't be loved?
How to swim if wather is now...ice,
Why her heart is now so cold and..closed?

You ask too much from your unhappy life,
YOU REALLY LOVE AND ALL BELIEVE YOU SICK,
Don't be so sad,it's easy,take a knife
And stop your heart to love...BUT DO IT QUICK

De vorbă cu timpul (by Andrei Lupu)

2009-05-18T12:38:00.000-07:00

Nu ştiu ce vreau în ast moment

Dar simt cum timpul trece lent,

Simt eu cum merge înainte

Lăsându-mă fără cuvinte.

Aş vrea să pot să-l pot opri,

Să stea în loc cât aş clipi

Dar eu clipesc...el merge lent

Lăsându-mă să-l simt...atent

- Tu, timpule, unde te duci?

- De ce nu stai? De ce mereu fugi?

Rămâi te rog puţin pe loc

Să simt şi eu că am noroc...

Zadarnic...el nu m'a ascultat

Şi calea lui el şi-a urmat

Lăsându-mă să-mbătrânesc

Alături de tot ce iubesc.

TU... (de TheFlyer)

2009-05-18T12:35:00.001-07:00

Tu soarbe-mi visul de primăvară

Tu cântă-mi acusticu-n chitară

Tu plange-mi ecourile de vară

Tu adună-mi visurile din soare

Tu..

Ai fost al meu

Şi amintirea ta mă doare.

Dimineata devreme (de TheFlyer)

2009-05-14T12:44:00.000-07:00

Schiţez florile din privirea ta

În speranţa că-ţi voi mai simţii respiraţia-ţi dulce..

Şi totuşi nu erai tu menirea mea?

Fugi acum..

Oriunde ea te duce

Aş vrea să pot să-ţi spun:

Nu mă lăsa…

E tarziu…

Capitala culturii Oltului a fost sâmbătă la Balş

2009-05-11T03:15:00.001-07:00

Cultura românească suferă enorm din cauza lipsei de interes şi indiferenţei cu care este tratată autorităţi.” Românul e născut poet” afirma un mare clasic al literaturii noastre, Vasile Alecsandri, frază la care pictorul Paul Tudor-Balş ar putea adăuga „şi pictor”. Sala Pro Art Despi Club de pe malurile Olteţului a fost, după câţiva ani de întrerupere, gazda culturii oltene. Întâlnirea a avut ca punct de plecare două elemente de bază ale culturii artistice: o expoziţie de pictură şi o prezentare de carte. Aşa cum a fost de fiecare dată, întâlnirea din sala administrată de Corneliu şi Margareta Chiriţoiu a umplut sala de talente. Renumitul Pictor Paul-Tudor a adus în sala Pro Art o mulţime valori. Pe lângă lucrările sale cu care a reuşit mereu să încânte a adus şi un grup de tineri talentaţi pe care îi instruieşte în arta cromatică şi care au adus cu ei mai multe opere care să le ateste adevărata valoare. Gabi, Marius, David, Manu şi Ama cu vârste cuprinse între 6 şi 16 ani sunt cei care au venit şi au demonstrat că în Balş, arta va fi întotdeauna la ea acasă. Tablourile expuse au fost create ca nişte naturi statice pe care numai persoane cu o sensibilitate cromatică bine lucrată le-ar fi putut face. Încurajarea şi susţinerea tinerilor pictori de către prof. Paul Tudor-Balş este un gest care merită toată aprecierea şi care, dacă ar fi urmat de toţi care au ceva de spus în ceea ce priveşte arta, ar putea schimba societatea zilelor noastre care este îmbibată de non şi pseudovalori.

Partea a doua a întâlnirii a fost marcată de prezentarea cărţii „Tu, chip de înger” a nou-regăsitei poete Smaranda Druşa. Poeziile scrise în vers clasic, majoritatea alcătuite din 4-5 catrene au fost create în decursul ultimilor 30 de ani. Aflată la prima sa carte tipărită, poeta a reuşit să le smulgă lacrimi mai multora dintre cei prezenţi în sală. Fostă macaragistă la IOB Balş,

Smaranda Druşa a ales de multe ori să se descarce de sentimentele ce o apăsau în poezii. Muza principală a fost moartea soţului din anul 1986, în urma unui accident de muncă. Prof. Margareta Chiriţoiu şi alţi invitaţi din sala Pro Art au recitat câteva dintre poeziile scrise de Smaranda Druşa şi i-au mai dat unele indicaţii de care să ţină cont pe viitor în ceea ce priveşte compusul poeziilor. Aceasta a afirmat că nu se consideră o scriitoare de valoare pentru că a studiat doar 10 clase şi a avut ca loc de muncă o fabrică cu un profil diametral opus de cultură. Primele lucruri frumoase care poate fi observat la cartea bălşencei sunt copertele. Ambele prezintă picturi ale pictorului Paul Tudor-Balş şi au o cromatică aşa cum numai el o poate realiza. Pe partea din faţă se află un înger cu chip feminin şi cu o privire blândă, iar pe ultima copertă se poate găsi un cal alb într-un lan cu flori. Cartea are 135 de poezii întinse

de-a lungul a 140 de pagini şi a fost tipărită de către editura MJM din Craiova. Poeta a mai afirmat că mai are poezii scrise pentru încă o carte, însă mai trebuiesc şlefuite.

La întâlnire au mai fost prezente şi două tinere talente în materie de poezie care au recitat câteva creaţii proprii cu care i-au încântat pe toţi cei prezenţi în sală. Roxana Cantea şi Elena Lazăra, eleve în clasa a X-a la Liceul Teoretic din Balş au primit numai cuvinte de laudă şi încurajare, fapt care pentru ele a contat enorm. Ambele s-au aflat pentru prima dată la un astfel de eveniment, pentru că până acum nimeni nu le-a oferit o asemenea şansă.

Andrei Lupu

(usher_bals@yahoo.com)

Menuet si reverie (de Roxana Cantea)

2009-05-10T13:11:00.001-07:00

Dac-as putea as bate cuie ruginite-n stele

Sperand la o intoarcere a ta,

Gandind la vechea calauza a vietii mele,

Tot tremurand, tot suspinand in agonie.

Un cantec sec soptesc la nesfarsit

Cum nesfarsita dragoste iti port si tie.

O clipa imi pare infinit,

Iar un cuvant imi pare cât o mie.

Ascult ca surdul in nestire

Un menuet intitulat Singuratate

Si vad ca orbul nemurire

Cand eu ma-nec in pietate.

Si astazi simt cum simte mortul

Raceala pietrei de mormant

Caci azi ti-ai terminat zidirea

Tu, arhitect, stapan pe-acest pamant.

Inocenţă (de Onuţa Matei)

2009-05-10T13:03:00.001-07:00

Inocenţă din suflet de copil,

Te desprinzi încet,sentiment fragil.

Mă-nvârt în sfera ta de necunoscut,

Închid ochii şi răul e pierdut.

Mă-nvăluie o clipă de visare,

Apoi,totul se pierde-n uitare.

Sunt un copil,da un copil,

Inocenţă,sentiment fragil!

Praf de amintiri mă-ncarcă,

Şi-mi piere totul astăzi parcă.

Pătrunde-n mine să fiu iar copil,

Inocenţă,sentiment fragil!

UN ULTIM OF ... (de Roxana Cantea)

2009-05-10T10:45:00.001-07:00

Ochii mei , inlacrimati ,

Azi sunt cuprinsi in nesfarsita reverie ,

Sunt tristi , tacuti , nemultumiti ,

Gandind la ce-o sa fie .

Imi tremura mana ce schiteaza

Pe-o foaie o aspra suferinta …

Inima-mi bate , inima-mi vibreaza ,

Iar a spera nu-i cu putinta .

Cand imi zambesti ,

Ochii mei se lumineaza ,

Cand ma ignori , totul se intuneca …

Nepasarea ta ma invenineaza .

Lacrimile ce imi curg

Ma sterg , ma-neaca , ma alung …

Iar eu dispar ca roua din verdeata ,

Ca izul florilor de dimineata .

Hai să fim proşti! (de Elena Lazăra)

2009-05-10T10:39:00.000-07:00

Hai sa fim prosti

Sa daramam barierele !

Hai sa scapam ,

Sa ne transformam in niste prosti liberi si fericiti

Ce’ar fi daca ,

Am asculta cum iarba creste ,

Sa vedem cum nota muzicala prin aer pluteste ,

Sa mirosim culoarea cerului

Si sa inotam vaslind pe un nor

Imposibil ,nu?

Ce’ar fi daca le’am face posibile ?

Atunci toutl ar lua-o razna .

Cui ii pasa?

Macar pentru o zi

Hai sa fim prosti!

Dilemă de dragoste (de Andrei Lupu)

2009-05-10T10:29:00.000-07:00

Sunt blestemat să te iubesc de-acum înainte
O mie de vieţi şi-o mie de morţi
Am primit pedeapsa-nvăţării de minte
Şi povaţă-mi fie nescrisele cărţi...

Lângă tine-am învăţat ce conjugarea lui „a zâmbi”,
Şi tot lângă tine pe a lui „a plânge”,
Lângă tine-aş fi vrut să-nvăţ „a muri”
Şi orice obstacol să-nvăţăm „a-nvinge”.

Dar n-a fost să fie, iar astăzi mă doare
Fiecare clipă ce se scurge lent,
Inima-mi şopteşte ca să fiu mai tare
Iar dorul de tine este... permanent

Visuri cand e noapte, iar vise de-i zi
Toate peste mine vin ca avalanşe
Ritmuri decadente, făr-a se opri
Zguduie pereţii nepictatei planşe.

O lacrimă-mi cade pe marea albastră
Şi valuri enorme pornesc spre răsărit
Ce s-a ales oare de iubirea noastră
Am totusi o dilemă.Iubire, m-ai iubit?

Simfonia iubirii (de Onuţa Matei)

2009-05-09T14:14:00.000-07:00

Ma porti in infinitul dragostei,

E poate intaia oara si poate ultima

Si dau frau liber bucuriei,

Si vreau sa ai grija de inima mea.

Si vreau sa ma iubesti,sa-ti fie dor,

Si vreau,si vreau atatea…

Ah, ce cumplit amor!

Si vreau sa ma invalui in tacere,

Sa ma cufund in tot ce inima-mi cere.

Din sute de clipe ce trec

Pe fiecare alaturi de tine vreau s-o petrec.

Si vreau un infinit si poate nimic

Si nu vreau sa mor,vreau sa traiesc,

De azi vreau o viata sa te iubesc!

Evadare ( de Elena Lazăra)

2009-05-09T09:17:00.000-07:00

Deasupra fiecarui cuvant ,

In zborul incurcat al frazelor

Ajungi sa vorbesti numai prin priviri .

Si simti cum inima iti sare din piept

Sentimentele devin palpabile,

Atingi fiecare curba, fiecare punct,

Apoi iti dai seama ca te’ai trezit la viata

din somnul cel lung

puf de papadie ti se aseaza in par .

renunti la frica,

nu te mai gandesti la imposibil,

sau ca totul se va termina

chiar acum , chiar aici.

Crezi in toate visele

Pe care le primesti ,

Apoi le conturezi traind adevarul

Fara ca nimeni sa ti’l ia

BALADA (de Roxana Cantea)

2009-05-09T08:55:00.001-07:00

Imi sprijin pleopele in spini

Sa nu inchid ochii in asta noapte ,

Sa nu cad prada iar ispitei ,

De visul meu sa fii depate .

Dau ordin sa rasune clopote ,

In vai si lunci sa se auda ,

Iar la acel semnal de unda

Oceanul sa fiarba in clocote .

In miezul noptii vor canta

La clopote doi clopotari ,

Veti auzi povestea mea

Si voi cei mici , si voi cei mari .

Singuratate ...

La tema asta se rezuma ,

Nu-i voba de banalitate ,

E cantul meu din urma ...

Sunt un fluture… ( de Laura Ciocloavă)

2009-05-09T08:31:00.000-07:00

Sunt un fluture venit din amintiri…

Din amintiri de dincolo de vreme.

Zbor lin printre dorinte si simtiri,

Printre incertitudini si dileme.

Din amintire poposesc pe munte

Si ma agat cu aripa de cer.

Si curcubeul mi-l asez pe frunte,

Apoi in amintire iarasi pier.

Apar intr-un tarziu pe-un val de mare

Din amintiri aflate in adancuri.

Ma contopesc cu razele de soare,

Apoi ma pierd intr-un ocean de ganduri.

Ocean de ganduri inca nenascute

E amintirea ce o am in fata.

Un labirint de vise neincepute

Ce ma atrage intr-o alta viata.

Singurătate ( de Andrei Lupu)

2009-05-09T07:12:00.000-07:00

A uitat vântul să mai adie

Şi soarele-a uitat a răsări

Privesc spre stele şi-aştept să vie

Una din ele spre-a mă iubi.

Se plimbă iute pe ceruri negre

Şi cum mă văd, ele se sting

Nu pot înţelege aceste tenebre

Şi lacrimi din inima mea se preling.

Păstrez în mine astă durere

Şi închid ochii...iubirea o văd

Cum vine şi pleacă, o pierd din vedere

Iar singurătatea face prăpăd.

Şi urlă câmpul. Nimic nu mişcă

Dar totuşi e ceva, e inima mea

Aceasta tot bate şi e obosită

Şi simt cum încetează să bată şi ea.

Mă resuscitează câte-o amintire

Scânteie ce-nvie al meu sentiment

Mă împac cu gândul că nicio iubire

n-o să se-nfiinţeze în timpul prezent

casa mă aşteaptă, plec capul şi...plec

aceeaşi întâmplare ca noapte de noapte

miile de stele cărarea-mi petrec

şi inima mea nu mai bate.